Definirea si caracteristica perceptiei!!

Omul trăieşte într-o lume diversă de obiecte şi fenomene, care există în spaţiu şi se desfaşoară în timp. Pentru a stabili relaţii informaţionale cu ele şi a se adapta lor, el dispune de capacităţi perceptive, cu mult mai complexe decât ale animalelor.

Omul matur nu are senzaţii pure. Orice senzaţie evocă altele, plus experienţa anterioară ajungând la percepţie.

Percepţia este o formă superioară a cunoaşterii senzoriale. Spre deosebire de senzaţie, care reproduce în subiectivitatea individului însuşirile simple ale obiectivelor şi fenomenelor, percepţia asigură conştiinţa unităţii şi integralităţii obiectului. Dat fiind faptul că în jurul nostru nu se află însuşiri separate, ci obiecte materiale ca întregimi specifice, percepţia reproduce obiectul, atât în elementele lui componente, cât şi în integralitatea lui individuală.

Percepţia constă în cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor în totalitatea însuşirilor lor, atunci când ele influenţează nemijlocit asupra organelor de simţ. Drept rezultat al senzaţiilor, omul capătă cunoştinţe despre însuşirile izolate ale obiectelor, atunci percepţia oferă o imagine integră a obiectului. Percepţia nu este posibilă fară capacităţi senzoriale, dar nu se reduce la o simplă sumă de senzaţii.

Percepţiile sunt procese senzoriale complexe şi, totodată, imagini primare, conţinând totalitatea informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Percepţia este un proces psihic cognitiv (de cunoaştere), care constă în reflectarea obiectelor şi fenomenelor în integritatea calităţilor lor în momentul acţiunii asupra organelor de simţ.

Această interacţiune directă cu obiectul dă imaginii perceptive caracteristica de a fi obiectuală, deci de a fi întotdeauna imaginea unui obiect anume, pe care îl reflectă unitar, cu toate proprietăţile lui şi în configuraţia reală a acestora.

Percepţia este considerată a fi o imagine primară, pentru că apare numai în relaţia directă cu obiectul. Dacă relaţia este optimă, percepţia este clară şi precisă, dacă legătura este tulburată de distanţa prea mare, de intensitatea slabă a stimulărilor, percepţia este neclară şi imprecisă. Durata percepţiei corespunde duratei acţiunii stimulului, a prezenţei acestuia. Dacă se prelungeşte după dispariţia obiectului, înseamnă ieşirea din normalitatea vieţii psihice.

Imaginea perceptivă este bogată în conţinuturi. Ea cuprinde atât însuşirile semnificative, cât şi cele mai puţin importante. Percepţia unui anumit obiect este concomitentă cu cea a elementelor, care îl înconjoară şi cu care se află într-un anumit spaţiu şi timp. Imaginea obiectului şi a contextului în care el se află conduce la desfăşurarea mişcărilor şi reglează traiectoria, amptitudinea, succesiunea, ritmicitatea şi coordonarea acestora.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.