Intoarcerea la Hristos- Ioan Ianolide!!!

E o carte cutremuratoare, folositoare si marturisitoare, aparuta in colectia „Predanie a Marturisitorilor Romani din Inchisori”, ingrijita fiind de obstea Manastirii Diaconesti – Judetul Bacau si avand Prefata (ultima) semnata de catre pururea pomenitul si regretatul Parinte Gheorghe Calciu – Dumitreasa, iar Postfata fiind elaborata de catre scriitorul si publicistul crestin Razvan Codrescu.
Memoriile foarte miscatoare scrise de cel care mucenicit in puscariile comuniste timp de 23 de ani, alaturi de Valeriu Gafencu – „Sfantul inchisorilor”, Parintii Gheorghe Calciu, Marcu Dumitru, Gherasim Iscu, Constantin Voicescu, Dumitru Staniloae, Constantin Galeriu, Daniil Sandu Tudor ori Mircea Vulcanescu, Marcel Petrisor, Radu Gyr impreuna cu multi altii, constituie „o adevarata odisee a spiritului, o introspectie abisala facuta cu multa umilinta si finete, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului si iesit curat pe malul inalt al sfintirii le-a putut primi de la ingerul care l-a vegheat pe toata calea incercarilor”, caci acesti martiri contemporani au supravietuit in arena „leilor comunisti” datorita credintei lor nestramutate in Dumnezeu.
Manuscrisele, cu multe alte hartii, au fost aduse de cineva, dupa moartea autorului, puse intr-un sac, fara nici o ordine, fara numerotare, incat maicile de la Diaconesti in frunte cu monahia Antuza Diaconu, au avut foarte mult de lucru pana ce le-au ordonat si incropit in lucrarea de fata, fiind nevoite sa se orienteze dupa titluri, urmarind evenimentele descrise in concordanta cu istoria inchisorilor prin care autorul si alti eroi ai memoriilor au trecut. Din toate relatarile despre inchisori, din toata investigatia psihologica a atator autori, toti inzestrati cu duhul marturisitor, cartea aceasta este una dintre cele mai duhovnicesti.
Parintele Calciu in „Cuvantul sau introductiv” marturiseste ca „daca ai indoieli asupra mantuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrasmasului vazut si nevazut prin puterea credintei si a rugaciunii, daca te indoiesti de iubirea lui Hristos si de eficienta pocaintei, aceasta carte, acest document duhovnicesc, te va convinge” si are multa dreptate caci eroii lucrarii acesteia si a inchisorilor comuniste si politice in general, au cautat in primul rand, sa-si puna in ordine propriile vieti, sa inteleaga si sa traiasca experienta comunitara din Biserica primara, sa-si slefuiasca incet dar sigur, caracterul pentru iubire, jertfa, bunatate si trairea dragostei comunitare” si asta pentru ca toti acesti mucenici contemporani ai veacului al XX – lea „locuind in aceeasi celula, au incercat sa faca din spatiul ei o biserica a lui Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile si poticnelile inerente convietuirii multora la un loc, intr-un spatiu impropriu, mizer si insalubru!… Si pana la urma, lucrarea cu pricina dezvaluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri nestiutori (la inceput), dar dorind arzator dupa Dumnezeu: mai intai, ei constata ca omul este mereu atacat de duhurile rele, dar ca omul are puterea sa le primeasca ori sa le respinga dintru inceput sau mai tarziu, fiindca aceste duhuri rele il razboiesc pe om, dar cineva care are trezvie poete cunoaste stadiile atacurilor si poate lupta impotriva lor, chiar daca lupta este coplexa si de durata, insa nu imposibila. Daca cineva nu este determinat sa opreasca gandul rau de la inceput, acesta patrunde in mintea lui si-i argumenteaza ca nu este chiar atat de rau. Daca omul accepta si acest stadiu, gandul devine pofta si-i hraneste mintea, imaginatia si simturile. Lucrarea in sine nu are cuprins pentru ca ea insasi este un tot graitor, alcatuita dintr-un sir intreg de evenimente, fapte, momente cruciale, de-a dreptul existentiale si determinante pentru eroii cartii.

Un gând despre “Intoarcerea la Hristos- Ioan Ianolide!!!

  1. Ciprian Gabriel

    Din păcate, sau mai bine zis din fericire, noi trăim într-un areal geografic udat la fiecare pas de sângele eroilor și martirilor ce și-au au lăsat viața lor în mâinile Lui Dumnezeu. De la primele atacuri ale populațiilor păgâne până la Sângerosul Decembrie ’89 și astăzi prin asasinare memoriei Sfintilor Închisorilor, țara și credința au fost sub un asalt permanent fie el fizic fie el ideologic.
    23 August 1944 a fost startul celei mai mari epurări politico ideologice prin care am trecut ca neam pe tot parcursul existenței sale, și, această epurare se extinde în mod tragic și în ziua de azi prin mâna criminală a autorităților și instituțiilor publice cum ar fii CNCD. Ba mai mult în anul 2015 prin legea 217, legea anti-legionară, parlamentul a întărit modus operadumul organizațiilor anti-românești cum ar fii Institutul Ellie Wiesel, asta în timp ce președintele româniei de la acea vreme a condamnat, formal, comunismul și crimele acestuia.
    Bun… dar perioada cu adevărat neagră a acestei triste istorii s-a petrecut între anii 1947 și 1964. Aceste aproape două decade au fost apogeul stalinizării prin crimă și „reeducare”. Opresiunea a fost maximă și ea s-a desfășurat în închisorile politice (Pitești, Aiud, Gherla, Sighed, Târgusor, Râmnicu Vâlcea); în teberele ce exterminare prin muncă forțată de la Canal, din Delta Dunării, din mine; prin relocare și stabilirea domiciliului obligatoriu în Băragan, această Siberie a României, ori prin criminala naționalizare a proprietătilor.
    Prin aceste metode a fost decimat poporul, iar clasa politică de drept, muncitorimea, burghezia și țaranimea reală au fost anihilate și inlocuite cu forme fără fond de import din U.R.S.S. .
    Formele de Rezistență Națională din munți, Banat, Bucovina și Dobrogea au fost anihilate rând pe rând până spre începutul anilor ’70. Luptătorii anti-comuniști preferând să moară în luptele cu securitatea decât să cadă pradă bestiilor ideologice. Este de notorietate fapta lui Gogu Puiu, luptătorul Dobrogean care a murit în luptele cu securitatea dar nu până când a epuizat tot armamentul din dotare, și, mai ales folosind ultima grenadă spre a se sinucide.
    În închisori a fost mai greu, insuportabil, tratament inuman prin tortură și înfometare, dar, toate astea i-au transformat pe cei ce au suferit în martiri și sfinți. Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Vasile Voiculescu, Mircea Vulcănescu, Bartolomeu Anania, Iustin Pârvu, Ghe. Calciu, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, Radu Demetrescu Gýr, Nicolae Steinhard, Petre Țuțea, și mulți-mulți alții sunt un lanț infinit spre mântuirea și iertarea noastră.
    Să ne bucurăm pentru cadoul lor, jertfa lor pentru noi, pomenit să le fie numele și dacă este nevoie trebuie, obligați suntem, să le urmăm exemplul.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.