Plantele se apara!!

Asemenea tuturor vieţuitoarelor, plantele au pus la punct diverse tehnici şi
forme de apărare împotriva duşmanilor. Multe din aceste forme sunt cunoscute de
om, uneori cu preţul unor adevărate tragedii. Iată o astfel de întâmplare care ilus-
trează modul în care o plantă poate deveni periculoasă.
În timpul unei campanii militare întreprinse în Spania de către armata fran-
ceză condusă de Napoleon, un pluton a poposit în preajma unei aşezări, la marginea
unei pădurici de leandru înflorit. Ofiţerul însărcinat cu aprovizionarea a rechiziţionat
câteva vite din sat şi în curând un adevărat ospăţ se desfăşura la marginea satului.
Soldaţii veseli frigeau în ţepuşe hălci de carne şi spuneau glume. Avuseseră grijă ca
apa pe care o procuraseră să nu fie otrăvită de localnici. Cina a fost deosebită, dar a
doua zi, nici unul din soldaţi nu mai era în viaţă.
Întâmplarea a ajuns la urechile lui Napoleon care a dispus imediat o anchetă
amănunţită, dar multă vreme cauza morţii a rămas o enigmă. Ţăranii din sat au fost
obligaţi să bea apă din fântâni, crezându-se că aceasta ar fi cauza morţii soldaţilor,
ipoteză dovedită a fi falsă. Realitatea este că soldaţii au folosit drept frigări ramuri de
leandru, plantă cu un ridicat conţinut de alcaloizi otrăvitori, care s-au răspândit în
carne şi au generat moartea.
O altă armă de apărare folosită de plante a fost simţită de botanistul american
David Fairchild pe propria piele şi într-un mod cât se poate de neplăcut. În Filipine,
botanistul a cunoscut un arbore-urzică cu proprietăţi uimitoare. Specia numită La-
porteea era un copac de toată frumuseţea, cu frunze verzi strălucitoare şi fructe
albastre. Cuprins de admiraţie – deşi prevenit de însoţitorul filipinez – botanistul a fă-
cut imprudenţa să atingă o frunză. În aceeaşi clipă a simţit o durere îngrozitoare în
tot braţul, încât abia s-a abţinut să nu ţipe. Vârful degetului i-a rămas multă vreme
amorţit, ceea ce l-a făcut să evite cu multă atenţie arborii urzicători pe care i-a studi-
at ulterior.
Alţi botanişti au semnalat prezenţa unor pomi urzicători şi în Australia sau
Indonezia, efectul lor resimţindu-se după luni de zile, urzica indoneziană putând pro-
voca chiar şi moartea. Faţă de aceste plante, urzica noastră pare o plantă nevinovată.
În unele heleşteie şi lacuri poate fi întâlnită o plantă acvatică cu frunze lungi,
adunate în smoc, numită de botanişti Stratiotes aloides.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.