Craciunul!

Crăciunul este fără doar și poate un prilej de bucurie. Dar în același timp Crăciunul și sărbătorile aduc cu ele și multă tristețe.

Poate cineva drag îți era alături acum un an, de Crăciun, sau poate numeri deja câțiva ani buni de când nu mai stați la aceeași masă în seara de ajun.

Poate îți amintești cum inima ta era plină acum un an, iar acum e pe jumătate goală.

Poate aștepți să primești un semn de la cineva drag – un mesaj pe telefon cu ,,Crăciun frumos!” sau poate un simplu ,, ce mai faci?”, orice… iar semnul uită să mai apară.

Poate anul trecut abia așteptai colindătorii, iar acum tot ce vrei e să stai singur/singură, să uite toți de tine.

Ascundem în inimile noastre atât de multe dureri, nevindecate, care ies la iveală și ne dau de gol exact atunci când toată lumea ,,trebuie” să fie fericită. Păi cum, nu trebuie? Toți îți urează Crăciun fericit, deci ai face bine să fii și tu fericit, ca și Crăciunul. Cred că dacă m-ar fi pus pe mine cineva acum să scriu cum aș vrea eu să sune urarea de Crăciun, aș fi înlocuit urarea clasică cu: Crăciun cu multă pace!