Franturi de destin!!!

Uneori viața m-a copleșit cu ”daruri” pe care nimeni nu și le-ar dori dar am găsit puterea să merg mai departe. Am considerat întotdeauna că există oameni cu adevărat năpăstuiți de soartă și că, atâta timp cât eu și familia mea suntem bine, nu am dreptul să mă plâng.

Peste toate pot trece relativ ușor mai puțin peste dezamăgirile provocate de..oameni. Peste ele trec cel mai greu. Mă încăpățânez să caut circumstanțe atenuante și scuze unor oameni care nu au nevoie de ele pentru că ei nu consideră că au greșit cu ceva. Cum poți convinge niște oameni (care cred că totul li se cuvine) că există niște reguli nescrise în orice relație, fie ea de colaborare, prietenie sau iubire? Oare numai eu cred că nu este drept să te folosești de oameni și de sentimentele lor?
Mă lovesc tot mai des de povești de viață în care unii se arată altfel de cum i-am văzut/perceput eu pe când alții se hazardează să judece fără să cunoască sau plecând urechea la tot felul de intrigi. Apoi văd oameni care ajută alți oameni încercând să facă un lucru bun și se trezesc împroșcați cu noroi tocmai de cei pe care i-au ajutat. Am pățit-o și eu dar nu la povestea asta mă refer acum. Mă gândesc că am avut vreo poliță de plătit sau că așa a trebuit să fie ca să învăț cu cine ar trebui ”să mă adun” pe viitor…dar sunt tot mai multe povești de gen.
Tot mai mulți se închid în carapacea egoismului și cer tot mai mult, profitând de oamenii care oferă pe gratis și apoi îi pun tot pe cei care au oferit să plătească…
Tot mai mulți se ascund sub icoane și-și strigă de acolo puritatea și credința dar la cel mai mic gest care îi deranjează, înjură de mama focului și apucă grăbiți arma răzbunării..
Și exemplele ar putea continua..

….

Nu mă consider ușă de biserică, sunt un simplu om, cu alegeri și greșeli și îmi asum responsabilitatea pentru greșelile făcute dar nu voi putea niciodată înțelege invidia, egoismul și răutatea. Mă supăr și eu ca oricare alt om, sunt din cale afară de ironică uneori dar oricât de mâhnită aș fi, nu mă pot răzbuna. Nu pot dori răul unui om.
Nu voi putea niciodată pricepe cum unii își arogă dreptul de a încălca libertatea altora cu libertatea lor.
Se spune că nimic nu este întâmplător și că fiecare persoană care trece prin viața noastră are un rol.
Îmi voi continua calea încercând să învăț de la cei pe care Dumnezeu mi-i aduce aproape pentru că sunt convinsă că fiecare prezență este însoțită de o învățătură.
Fiecare om are o cruce pe care trebuie să și-o poarte..singur. Nimeni nu poate duce crucea altuia în schimb o poate îngreuna.
Sper să învăț să nu mai las altora oportunitatea de a-mi îngreuna crucea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.