Caci timpul!!!

Se clatina pe o frunza si cade in pustiu. Se agata de un vis, intr-un ceas tarziu. Se rupe in bucati de icoane vestejite. Si cade peste guri de ingeri ametite. Caci? uneori? Se-nivarte chiar si el in propriu-i cerrc absurd. Vorbeste desi-i mut si- asculta, fiind surd. Isi zambeste singur in cetatea ce-i reflecta. Focul transpirat de lumea-i infecta. Si uneori? Isi plange fara lacrimi singuratate-i rece. Ca stie ca e timpul, zi iar. Timpul mereu trece. Si stie ca-i inchis in zeci de ceasuri moarte? Noi il simtim aproap, de fapt el e departe? Uneori? Doar visul meu alearga prin noi ratacitor. Lipsit de un prezent, lipsit de un viitor. Isi lasa pasii negri in sufletele noastre. Si zboara mai departe in noptile albastre. Si timpul? Este un zeu cazut cu pieptu-nsangerat. Cu bratele de sticla si visul spulberat. Este un zeu ce stie ca-i singur si ca-i rece. El stie ca e timp, iar timpul mereu trece!!!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.